Creștem

În general bărbații se maturizează mai greu, sau mai bine zis, nu se maturizează niciodată. Chelim și tot nu ne vine mintea la cap.
Eu unul, nu simt că m-a schimbat prea mult, nu am alte calitați sau defecte, sunt cam aceleași doar că unele s-au micșorat, altele s-au mărit. Astăzi începusem să am din nou un moment din ăla de anxietate, lucru cu care eram deja obișnui în adolescență, însă a trecut foarte repete, și sunt mândru de asta, am învățat să mă confrunt cu unele lucruri.

Asta e definiția mea pentru maturitate: aingerea potențialului de funcționalitate normală. Un fruct matur, e un fruct numai bun de mâncat, poate nu e cel mai bun așa și poate că unele fructe sunt mai bune necoapte dar asta e altă discuție. Maturitatea se atinge aproape inevitabil, pentru că să fii matur înseamnă să fii funcțional. Atenție! A fi matur nu înseamnă a funcționa la parametrii maximi de perormanță ci înseamnă pur și simplu că funcționzi normal.

Ca și adult, ești capabil să răspunzi automat la anumiți stimuli, cum ar fi frustrările. Și aici voiam să ajung, la starea pe care o aveam acum câteva minute: de neliniște, frustrare, neîmplinire. Am ajuns să înțeleg, să tolerez și chiar să accept anumite lucruri. Pentru că asta e viața, unele fructe se coc, altele nu, uneori vin ciorile și le mănâncă, alteori viermii. Unele fructe cresc mai mari, altele rămân mici.  Unele fructe sunt culese, alte cad pe jos și putrezesc, e un ciclu care se repetă și pe care îl vedem peste tot în natură. Sunt fel și fel de fructe, însă noi nu suntem orice fel de fructe, noi suntem fructele care au cel mai mult control asupra sorții lor. Cu siguranță că nu avem control total asupra vieților noastre dar comparativ cu niște fructe de rând, noi putem să creștem într-un anume mod.

Cu toate astea, sunt anumite elemente comune de cre nu ne putem lipsi, cum ar fi faptul că la un moment dat toate fructele se descompun într-un mod sau altul, faptul că există un timp potrivit pentru toate și că e limitat, faptul că unele lucruri nu poți să le schimbi atât de ușor.

Am terminat cu analogiile, mă scuzați dacă v-am plictisit, am o pasiune pentru a face analogii.

Un lucru e cert, după ce mai crești un pic, începi să vezi lucrurile altfel, asta e și bine dar și rău în același timp. E bine pentru că vezi lucruri pe care nu le vedeai, dar pe de altă parte începi să închizii ochii la anumite lucruri sau să mai pierzi din detalii. Nu pre știu ce sentiment să am față de asta, dar știu că indiferent cum mă simt, lucrurile merg înainte și fără să-mi fac eu introspecția de la ora 10 noaptea.

Revin

Revin după câteva luni bune. Luni în care nu am mai scris nimic, cel puțin nu aici. Am încercat să fac mai mult lucruri și nu mi-a ieșit nimic, cel puțin nu încă.
Știu că multe din vorbele mele sune deja clișee, sunt multe vorble înțelepte pe care le-am auzit de a lungul anilor și pe care credeam că le înțeleg. O idee des vehiculată e că în fiecare secundă din viața noastră luăm o decizice care ne va schimba viața, de fapt de cele mai multe ori suntem forțați să luăm o decizie. Lucurile se întâmplă și fără să vrem noi. Nu știu dacă e vorba de decizie, sau nici măcar alegere, e mai mult nimereală, sau destin dacă vreți. Chiar dacă ești un om super rațional, pot săți zic doar că ai impresia că deții controlul, de fapt e o iluzie, tu crezi că iei decizii raținale însă nu ai de unde să știi toate consecințele deciziei tale. Sunt foarte multe lucruri care nu țin de tine.

Nu vreau să zic că sunt o victimă a destinului. Cu siguranță că sunt nefericit/dezamăgit de multe lucruri, ca noi toți de altfel. Mă gândesc ce sens au avut anii ăștia de până acum, dacă am trăit cum am vrut, dacă eram mai fericit înainte, cu ce am rămas și ce a contat cel mai mult până acum? La nici una din aceste întrebări nu am un răspuns, de fapt am mai puține răspunsuri decât acum 5-6 ani.

Am găsit astăzi o notiță de a mea din adolescență, iată citatul, cuvânt cu cuvânt:

"Ai grijă ce-ți dorești, ca să ai succes trebuie să înduri multe eșecuri, ca să ai iubire trebuie să suferi mukt, ca să ajungi să fii deștept trebuie să înțelegei că acum ești prost, orice ai vrea să ai, trebuie să cunoși mai întâi lipsa. Ghidează-te după acest principiu când îți dorești ceva, ai putea suporta absența acelui lucru destul de mult timp încât să ajungi să-l ai? dacă răspunsul este "Nu" înseamnă că nu îți dorești destul, nu ești dispus să pleci în căutarea lucrului pe care îl cauți. Toți oamenii bogați au înurat la un moment dat sărăcia,  poți oamenii deștepți au fost la un moment dat proști, toți cei ce au găsit iubirea au fost la un moment dat singuri. Oricine poate reuși să obțină orice, atât timp cât poate să îndure absența acelui lucru. Dacă nu-ți place să fii sărac nu vei fi niciodată bogat, dacă nu-ți place să fii singur, nu vei fi niciodată iubit; dacă nu-ți place că ai de invățat, nu vei fi deștept.
Și dacă tot te-ai hotărât să aștepți, fă- activ, fi un sărac care muncește, fi un prost care învață, fi un eșec care îcercă. Vei vedea că mereu obții ce îți dorești, faptul că ești sărac e o consecință a faptului că vrei să fii bogat, e o dorință în curs de îndeplinire."

În primul rând vreau să mă aplaud singur și să mă apreciez pe mine cel din trecut. Notița asta îmi trezește două sentimente contradictorii.

Pe de o parte aș vrea să mai pot crede în ce ziceam atunci, pe de altă parte, îmi e milă de mine, cel din trecut, omul care credea că lucrurile vor fi mai bune în viitor.

Îmi pare rău să mă dezamăgesc, dar lucrurile nu sunt mai bune. Acestea fiind spuse, mă întreb dacă lucrurile chiar se schimbă vreodată. Oamenii cel puțin, nu se schimbă deloc, își pun doar măști, atâta tot.

Oarecum, mi-aș dori să mă pot întoarce în trecut ca să-mi zic asta:
"Fratele meu din trecut, tot ce pot să-ți zic e că nu ai ajuns nici măcar aproap de ce îți imaginai că o să fii. Să-ti fac un rezumat: ești falit, te-ai lăsat de două facultăți deja, acum te chinui să-ți plătești avansul la un apartament, nici măcar ăla nu poți să-l strângi. De trei săptămâni lucrezi două joburi, dar tot falit ești. Cea mai mare realizare a ta de până acum e că ai lucrat doi ani jumate într-un gunoi de call-center. ".

Dar sunt sigur că nu aș putea să schimb prea multe, probabil că nici măcar nu m-ar ajuta prea mult, ținând cont de mentalitatea mea suicidală din perioada aia.

Singurul lucru pe care am putut să-l fac bine până acum a fost să scriu și cu toate astea nu m-am ținut de scris, au fost multe circustanțe care m-au împedicat să fac asta. În primul rând, am avut nevoie de un job adevărat care să-mi plătească facturile. Iar un job adevărat îți suge toată energia și viața deci nu prea mai aveam cum să scriu. Sincer să fiu, nici mie nu-mi place să citesc ce scriu, cel puțin nu imediat după.

Nu m-am schimbat prea mult, nu am realizat prea multe, am strâns doar ani în plus, atâta tot.

Și cu toate astea, nu știu dacă aș schimba ceva, pentru că nu prea îmi mai pasă acum.
Știu că sunt alții care o duc mult mai rău decât mine. Am mai spus-o și o să o spun mereu: nu îmi pasă de alții!

Cred că mi-ar plăcea totuși să am o conversătie cu mine în trecut, nu neapărat cu scoput de a schimba prezentul ci doar să văd ce față am când aud că:

- Fata aia pe care crezi tu că o iubești de fapt e o nimeni, nu merită nici măcar o flegmă, nici nu o să-ți mai amintești cum arătă, pentru că nu e nimic ce ar putea să-ți placă la ea, are păr pe față frate! Cred că dacă iei o piatră și arunci cu ea pe stradă, găsești o prietenă mai bună. Nu înțeleg de ce faci atâtea sacrificii și eforturi ca să faci relația asta să meargă, o relație nu funcționează cum crezi tu. O să te desparți de ea și o să suferi, chiar dacă știi că nu ar trebui să suferi după o astfel de persoană. Și o să rămâi 2 ani singur. Știu că te sperie asta însă nu o să-ți dai seama cum trece timpul. Da, e adevărat, nu prea te plac fetele la vârsta asta și nu pentru că ești urât ci pentru că nu ai atitudinea aia care trebuie. Oricum, nu pierzi mare lucru, o să ajungi să realizezi cât de proaste și inutile sunt adolescentele. Apoi o să cunoști o altă fată care chiar o să țină la tine și o să te trateze așa cum meriți, chiar dacă tu acum crezi că nu meriți nimic. O să te căsătorești 3 ani mai târziu. A, da, încă urăști nunțile dar o faci pentru că nu-ți mai pasă de ce zic alții. O să vezi ce înseamnă o relație matură, unde nu-ți mai e rușine cu casa unde stau ai tăi, sau că iți mai crește câte un fir de păr pe spate. 

- Nu o să ai niciodată suficienți bani, așa că ai putea să incepi de pe acum să nu mai dai banii pe prostii. Principala ta cheltuială este fumatul, o să te lași și de asta cam pe la 23 de ani, o să-ți fie foarte greu să te lași și nu o sa simți nici o diferență financiară, pentru că banii se duc oricum.

-O să te lași de facultate, asta încă nu știu dacă e o alegere bună sau rea însă ce știu e că ar trebui să înveți dracului programare din timp, full-time. Lasă-te de jocuri video și alte căcaturi, dezvoltă o pasiune pentru web-design și nu o să regreți. Atât îți zic: ÎNVAȚĂ PROGRAMARE! Pese câția ani, programarea se va plăti în România aproape la fel de bine ca în stăinătate. Daca continui așa, o șa lucrezi în resurse umane pe 14 milione pe când salariul unui programator începe de la 18. E singurul domeniu unde poți face mia de euro pe lună, chiar și într-un oraș mai mic.

-Știu că nu o să mă crezi dar o să-ți iei un câine și o săl iubești mai mult decât orice, o să dormi cu el(ea de fapt) în pat și o să-l îngrijești ca pe propriul copil.

-O să te îngrași, treptat...dar sigur...lenea e cucuană mare, astea nu prea se va schimba.

-Psihologia ar trebui să rămână o pasiune, nu investi în educație de specialitate, e un gunoi, ca orice altă facultate.

-Poartă cămăși sau tricouri cu mânecă lungă, o să ajungi să suferi de reumatism la 24 de ani. Altfel, vei fi destul de sănător, mai sunt câteva probleme cu rinichii de care știi deja. Mai răcești, te mai dor măselele, ca pe tot omul.

-Asculți cam aceeași muzică dar nu ai reușit încă să-ți lași plete, doar un pic de barbă.Nimic de reporșat aici.


Dacă stau să mă gândesc, putea fi chiar mai rău, puteai fi complet singur, fără nici un loc de muncă și să fii nevoit să te muți cu ai tăi. O să înveți multe chestii, și știu cum te simți dar nu merită să te sinucizi, nu te mai gândi la asta. Tot pesimist o să rămâi dar o să incepi să te descurci singur și să nu-ți mai pese. A da, și nu te mai chinui să te faci înțeles, chiar îți pasă de ce cred alții? ei nu știu cum e să fii tu, eu știu cum e, trebuie să te ajuți singur și adevărul e că POȚI! Mi-ar fi plăcut să nu fi șters ce ai scris până acum, deși nu te crezi nici tu, vei vrea să recitești gândurile pe care le ai acum.