Creștem

În general bărbații se maturizează mai greu, sau mai bine zis, nu se maturizează niciodată. Chelim și tot nu ne vine mintea la cap.
Eu unul, nu simt că m-a schimbat prea mult, nu am alte calitați sau defecte, sunt cam aceleași doar că unele s-au micșorat, altele s-au mărit. Astăzi începusem să am din nou un moment din ăla de anxietate, lucru cu care eram deja obișnui în adolescență, însă a trecut foarte repete, și sunt mândru de asta, am învățat să mă confrunt cu unele lucruri.

Asta e definiția mea pentru maturitate: aingerea potențialului de funcționalitate normală. Un fruct matur, e un fruct numai bun de mâncat, poate nu e cel mai bun așa și poate că unele fructe sunt mai bune necoapte dar asta e altă discuție. Maturitatea se atinge aproape inevitabil, pentru că să fii matur înseamnă să fii funcțional. Atenție! A fi matur nu înseamnă a funcționa la parametrii maximi de perormanță ci înseamnă pur și simplu că funcționzi normal.

Ca și adult, ești capabil să răspunzi automat la anumiți stimuli, cum ar fi frustrările. Și aici voiam să ajung, la starea pe care o aveam acum câteva minute: de neliniște, frustrare, neîmplinire. Am ajuns să înțeleg, să tolerez și chiar să accept anumite lucruri. Pentru că asta e viața, unele fructe se coc, altele nu, uneori vin ciorile și le mănâncă, alteori viermii. Unele fructe cresc mai mari, altele rămân mici.  Unele fructe sunt culese, alte cad pe jos și putrezesc, e un ciclu care se repetă și pe care îl vedem peste tot în natură. Sunt fel și fel de fructe, însă noi nu suntem orice fel de fructe, noi suntem fructele care au cel mai mult control asupra sorții lor. Cu siguranță că nu avem control total asupra vieților noastre dar comparativ cu niște fructe de rând, noi putem să creștem într-un anume mod.

Cu toate astea, sunt anumite elemente comune de cre nu ne putem lipsi, cum ar fi faptul că la un moment dat toate fructele se descompun într-un mod sau altul, faptul că există un timp potrivit pentru toate și că e limitat, faptul că unele lucruri nu poți să le schimbi atât de ușor.

Am terminat cu analogiile, mă scuzați dacă v-am plictisit, am o pasiune pentru a face analogii.

Un lucru e cert, după ce mai crești un pic, începi să vezi lucrurile altfel, asta e și bine dar și rău în același timp. E bine pentru că vezi lucruri pe care nu le vedeai, dar pe de altă parte începi să închizii ochii la anumite lucruri sau să mai pierzi din detalii. Nu pre știu ce sentiment să am față de asta, dar știu că indiferent cum mă simt, lucrurile merg înainte și fără să-mi fac eu introspecția de la ora 10 noaptea.