Atâtea tipuri de oameni...

Sunt atâtea tipuri de oameni încât...încât nimic, pur și simplu sunt foarte mulți oameni și deci foarte multe tipuri de oameni.

Aș vrea să scriu conținut de calitate, însă ca să faci asta trebuie să fii un om de calitate.

Sincer să fiu, nu mă consider un om de calitate, mi-a mai pierit din egocentrism. Obijnuiam să cred că sunt buricul pământului dar nu e nici pe departe așa. Mi-a luat ceva timp să realizez că de fapt nu fac absolut nimic, nici cu viața mea și nici pentru lume.

Oare cum pot fi alții fericiți știind că viața lor are o evoluție liniară, fără nimic extraordinar și se îndreaptă încet și sigur spre moarte. De fapt aici e ironia sorții, că nici măcar nu știu. 

Cică să cauți minunea din fiecare minute, ce prostie. Tocmai m-am bășit, mare minune! Un sfert de secol în care nu am realizat abolut nimic, asta chiar e o minune. Da, puteam să fiu în Africa să mor de foame, cum ar zice unii optimiști de meserie dar eu le zic că în același timp puteam să mă fi născut în Dubai și să ma șterg la cur cu hârtie igienică suflată cu aur. Așa că argumentele astea sunt irelevante, oricât ați căuta diamante în căcat, viața asta e pur și simplu o mică parte a unui ecosistem lictisitor și nemilos. Nu sufăr criză existențială ci pur și simplu nu știu de ce dracu m-am mai trezit din pat azi dimineată. Crizele existențaile nu sunt altceva decât treziri la realitate. E ca și când ai fost la un chef și te trezești primul în timp ce ceilalți dorm rupți de beție și îți dai seama că doar tu ești treaz și că ar fi trebuit să te îmbeți și tu mai tare, la fel ca cilalți dar știi că de fapt nu te-ar fi ajuat cu nimic.

Dacă stau să mă gândesc bine, eu sunt într-o criză existențială de când mă știu, nimic din ce am făcut până acum nu a avut nici un sens.

Nu am avut niciodată poftă de viața și nu simt că lucrurile se vor schimba la vreun moment dat.
Poate vă întrebați de ce nu mă sinucid? Asta m-am întrebat și eu mulți ani la rând dar am ales să aștept să se întâmple natural, ca să nu mai sufere nimeni, deși m-a tentat mereu ideea.

Și cum căcat să nu te întrebi de ce dracu mai tăiești pe pământul ăsta când te scurgi efectiv de la o lună la alta, când tăiești de la un salariul la altul când faci același lucru zi de zi, când in zilele libere nu vrei decât să dormi și atât...