Chiar dacă ieri(02/Ianuarie/2015) nu am reușit decât să scriu titlul articolului, m-am gândit toată ziua la ce o să scriu și totuși nu am făcut-o, așa că astăzi o să vobesc despre Procrastinare și despre ziua de mâine.
Acest articol este de fapt scris pe data de 3 pentru data de 2 și corectat pe data de 4, nu că ar avea vreo importanță pentru cititori dar așa îmi place mie să fiu corect.
Astăzi(indiferent care ar fi acel "astăzi") vreau să discut despre procrastinare și despre timp la modul general. Pe lângă zambetul fals pe care mi-l inspiră replicile de genul "nu ne-am mai văzut de un an", mă cam întristează glumițele astea, puteam să jur că vor exista persoane care nu se vor putea abține să nu facă gluma asta, sper doar că nici lor nu li se mai pare amuzant. Cu toții știm că au trecut de fapt câteva zile și totuși... . Pe mine cel puțin, ideea că a mai trecut un an mă însăimântă. Oamenii au fost mereu obsedați să cuantifice lucrurile. Ne place să împărțim timpul în ani, zile, săptămâni, ore, etc. Nu o să trec prin toate subunitățile de măsură ale timpului, nu asta e ideea. Englezii spre exemplu au o unitate de măsură și pentru două săptămâni, se numeste "fortnight". De ce o fi fost nevoie de un termen care să definească două săptămâni, chiar nu știu. Și oare de ce doar la cumăna dintre ani facem o analiză retrospectivă a anului ce a trecut? A devenit un clișeu să zici că trimpul trece prea repede, că nici nu știi cum a trecut anul. Dar clișeele au ajuns să fie clișee dintr-un motiv foarte important, sunt adevărate! Timpul trece pe lângă noi din ce în ce mai repede. Pe măsură ce înaintăm în vârstă parcă timpul trece și mai repede. Ne amintim că acum câțiva ani reușeam să facem mult mai multe lucruri într-o singură zi. Și nu sunt eu primul care spune asta, au mai spus-o și alții de nenumărate ori.
Părerea mea este că am ajuns să trecem prin ani ca prin brânză din cauză că procrastinăm, sau, mai pe românește, lenevim. E o problemă din ce în ce mai răspândită și ne face rău în primul rând nouă ca indivizi. Cu siguranță că lenea nu e bună nici pentru companiile la care lucrăm, sau pentru societate în general, dar vreau să mă rezum acum doar la individ. Din cauza lenei astăzi devine mâine iar mâine devine ieri și tot așa. Ziua de mâine nu sosește niciodată, ziua de mâine e un concept, mâine=azi++ /*pentru cine are habar de programare*/. Nici măcar nu avem certitudinea că va sosi acea zi de mâine și pentru noi. Chiar dacă soarele răsare în fiecare zi de miliarde de ani, până acum nu știm decât un singur lucru sigur despre existența noastră, faptul că e limitată, că una dintre zile va fi de fapt ultima zi. Ziua de mâine poate să existe sau să nu existe, nu vom ști cu siguranță decât atunci când vom ajunge acolo, e ca și pisica lui Schrodinger.
Și când în sfârșit sosește, nu prea mai contează ce ți-ai propus azi, pentru că azi devine ieri
Chiar dacă realizezi sau nu, timpul oricum trece, dacă tot amâni să faci un lucru, orice ar fi el, o să te prindă acea zi în care nu o să mai aibă rost să-l mai fac. Nu mă refer neapărat la moarte, ci la termene în general. Și moartea e tot un termen până la urmă, doar că e neștiut de cele mai multe ori. Într-o zi nu o să mai poți avea jobul pe care ți l-ai dorit, pentru că o să ieși la pensie (asta în cel mai bun caz), dar până atunci mai sunt o sumedenie de alți factori care pot interveni cum ar fi alte persoane care să-ți ia locul. Cred că asta se întâmplă cel mai des în cazul lenei, apare altcineva care să îndeplinească sarcina respectivă. Uneori asta e bine, dar de cele mai multe ori e rău. E trist dacă ajunge altcineva să-ți trăiască visul(chiar și pe muncă cinstită) și mai puțin trist dacă apare cineva care să-ți facă
"treburile murdare". Apăruse o adaptare după vechea zicală "nu lăsa pe mâine ce poți face azi" mai nou se spune " ce nu poși face azi lasă pe mâine că pote nu mai trebuie facut! ".
De aceea, dacă tot vrei să leneveși, lenevește să faci lucruri care nu-ți plac și nu te ajută dar grăbește-te să faci lucrurile care îți plac. Totuși, e un pic mai complicat de atât, trebuie să ținem cont de priorități și de necesități, uneori prioritatea nu e neapărat și o necesitate. Fă ce îți place și ce crezi că e bine pentru tine. Cu binele iarăși e o altă discuție, ce e cu adevărat bine? Dacă deschid subiectul ăsta intru cu el în 2016. Oricum ar fi, fă ceva numai nu lenevi!
Acest articol este de fapt scris pe data de 3 pentru data de 2 și corectat pe data de 4, nu că ar avea vreo importanță pentru cititori dar așa îmi place mie să fiu corect.
Astăzi(indiferent care ar fi acel "astăzi") vreau să discut despre procrastinare și despre timp la modul general. Pe lângă zambetul fals pe care mi-l inspiră replicile de genul "nu ne-am mai văzut de un an", mă cam întristează glumițele astea, puteam să jur că vor exista persoane care nu se vor putea abține să nu facă gluma asta, sper doar că nici lor nu li se mai pare amuzant. Cu toții știm că au trecut de fapt câteva zile și totuși... . Pe mine cel puțin, ideea că a mai trecut un an mă însăimântă. Oamenii au fost mereu obsedați să cuantifice lucrurile. Ne place să împărțim timpul în ani, zile, săptămâni, ore, etc. Nu o să trec prin toate subunitățile de măsură ale timpului, nu asta e ideea. Englezii spre exemplu au o unitate de măsură și pentru două săptămâni, se numeste "fortnight". De ce o fi fost nevoie de un termen care să definească două săptămâni, chiar nu știu. Și oare de ce doar la cumăna dintre ani facem o analiză retrospectivă a anului ce a trecut? A devenit un clișeu să zici că trimpul trece prea repede, că nici nu știi cum a trecut anul. Dar clișeele au ajuns să fie clișee dintr-un motiv foarte important, sunt adevărate! Timpul trece pe lângă noi din ce în ce mai repede. Pe măsură ce înaintăm în vârstă parcă timpul trece și mai repede. Ne amintim că acum câțiva ani reușeam să facem mult mai multe lucruri într-o singură zi. Și nu sunt eu primul care spune asta, au mai spus-o și alții de nenumărate ori.
Părerea mea este că am ajuns să trecem prin ani ca prin brânză din cauză că procrastinăm, sau, mai pe românește, lenevim. E o problemă din ce în ce mai răspândită și ne face rău în primul rând nouă ca indivizi. Cu siguranță că lenea nu e bună nici pentru companiile la care lucrăm, sau pentru societate în general, dar vreau să mă rezum acum doar la individ. Din cauza lenei astăzi devine mâine iar mâine devine ieri și tot așa. Ziua de mâine nu sosește niciodată, ziua de mâine e un concept, mâine=azi++ /*pentru cine are habar de programare*/. Nici măcar nu avem certitudinea că va sosi acea zi de mâine și pentru noi. Chiar dacă soarele răsare în fiecare zi de miliarde de ani, până acum nu știm decât un singur lucru sigur despre existența noastră, faptul că e limitată, că una dintre zile va fi de fapt ultima zi. Ziua de mâine poate să existe sau să nu existe, nu vom ști cu siguranță decât atunci când vom ajunge acolo, e ca și pisica lui Schrodinger.
Și când în sfârșit sosește, nu prea mai contează ce ți-ai propus azi, pentru că azi devine ieri
Chiar dacă realizezi sau nu, timpul oricum trece, dacă tot amâni să faci un lucru, orice ar fi el, o să te prindă acea zi în care nu o să mai aibă rost să-l mai fac. Nu mă refer neapărat la moarte, ci la termene în general. Și moartea e tot un termen până la urmă, doar că e neștiut de cele mai multe ori. Într-o zi nu o să mai poți avea jobul pe care ți l-ai dorit, pentru că o să ieși la pensie (asta în cel mai bun caz), dar până atunci mai sunt o sumedenie de alți factori care pot interveni cum ar fi alte persoane care să-ți ia locul. Cred că asta se întâmplă cel mai des în cazul lenei, apare altcineva care să îndeplinească sarcina respectivă. Uneori asta e bine, dar de cele mai multe ori e rău. E trist dacă ajunge altcineva să-ți trăiască visul(chiar și pe muncă cinstită) și mai puțin trist dacă apare cineva care să-ți facă
"treburile murdare". Apăruse o adaptare după vechea zicală "nu lăsa pe mâine ce poți face azi" mai nou se spune " ce nu poși face azi lasă pe mâine că pote nu mai trebuie facut! ".
De aceea, dacă tot vrei să leneveși, lenevește să faci lucruri care nu-ți plac și nu te ajută dar grăbește-te să faci lucrurile care îți plac. Totuși, e un pic mai complicat de atât, trebuie să ținem cont de priorități și de necesități, uneori prioritatea nu e neapărat și o necesitate. Fă ce îți place și ce crezi că e bine pentru tine. Cu binele iarăși e o altă discuție, ce e cu adevărat bine? Dacă deschid subiectul ăsta intru cu el în 2016. Oricum ar fi, fă ceva numai nu lenevi!
No comments:
Post a Comment